Economisirea și împrumutul
Videoclipul nu pornește? Urmărește-l direct pe YouTube.
Pe 15 septembrie 2008, banca americană de investiții Lehman Brothers a cerut intrarea în faliment. Era o bancă mare, dar contează mai ales ce făcea: ducea banii celor care economisesc spre cei care au nevoie de împrumuturi. Instituțiile cu acest rol se numesc intermediari financiari. Când una dintre ele cade, se rupe o legătură de care depind mii de alte firme și familii.
Așa a început cea mai grea criză economică de după Marea Depresiune. O vom analiza pe larg la sfârșitul acestui modul, în lecția despre Marea Recesiune. Acum construim fundația: de ce economisesc oamenii, de ce se împrumută și unde se întâlnesc cele două părți.
Să începem cu venitul. Pentru cei mai mulți dintre noi, el nu rămâne constant toată viața, ci urmează un tipar destul de previzibil. În facultate câștigați puțin, poate din meditații sau dintr-un job de vară. Primul loc de muncă aduce mai mult, iar cu experiența și cu promovările venitul continuă să crească. La pensionare, el scade brusc.
Acum imaginați-vă o lume în care nu puteți nici economisi, nici împrumuta. Ați consuma, în fiecare an, exact cât câștigați. Studenția ar fi o perioadă de lipsuri, iar mulți n-ar avea cum să-și plătească studiile. În anii buni ați cheltui tot. Iar la pensie consumul ar cădea dintr-odată, tocmai când aveți, în sfârșit, timp să vă bucurați de viață.
În realitate, oamenii procedează altfel, iar economiștii descriu acest comportament prin teoria ciclului de viață a economisirii. Când sunteți tineri, consumați mai mult decât câștigați și acoperiți diferența cu împrumuturi, de exemplu pentru studii. În anii de vârf ai carierei câștigați mai mult decât consumați: vă achitați datoriile și puneți bani deoparte pentru pensie. După pensionare, trăiți în parte din economii. Rezultatul este un consum mult mai neted de-a lungul vieții.
Un exemplu ipotetic. Andrei vine dintr-un oraș mic și studiază la Iași. Chiria și mâncarea costă mai mult decât câștigă dintr-un job cu jumătate de normă, așa că împrumută, să zicem, 20.000 de lei. După absolvire, cu un salariu mult mai mare, returnează suma cu dobândă. Practic, Andrei mută o parte din venitul lui de mai târziu în anii în care are cea mai mare nevoie de bani.
Desigur, tiparul nu se potrivește perfect nimănui. Un student consumă, de obicei, mai puțin decât un medic cu zece ani de experiență, chiar dacă se împrumută. Iar oamenii diferă între ei. Cât economisiți depinde de preferința pentru prezent, adică de cât de mult prețuiți un leu cheltuit azi față de un leu cheltuit peste câțiva ani. Unii cheltuiesc pe loc orice leu primit. Alții strâng bani doi ani ca să-și permită un master în străinătate, adică renunță la consum acum pentru un consum mai mare mai târziu.
Economia comportamentală adaugă o observație. Economisirea nu depinde doar de un calcul rece de costuri și beneficii, ci și de felul în care ne sunt prezentate alegerile. Angajații înscriși automat într-un plan de pensii, cu dreptul de a ieși, ajung de regulă să economisească mai mult decât cei care trebuie să se înscrie singuri, deși înscrierea le-ar lua doar câteva minute. În România, Pilonul II de pensii merge mai departe: pentru cei sub 35 de ani, participarea este obligatorie, iar o parte din contribuția de asigurări sociale ajunge automat într-un cont individual, administrat privat.
Și între țări diferențele sunt mari. Gospodăriile din România pun deoparte foarte puțin din venitul lor. În 2025, după datele provizorii ale Eurostat, au economisit sub 2 la sută din venitul disponibil, una dintre cele mai mici rate din Uniunea Europeană. Media Uniunii a fost de peste 14 la sută.
Al doilea mare motiv pentru care oamenii se împrumută sunt investițiile mari. Studenții se împrumută ca să investească în educație, iar firmele, ca să investească în utilaje, clădiri sau tehnologie. Gândiți-vă la un mic producător de mobilă care vrea un utilaj modern, mai scump decât tot ce câștigă într-un an. Fie se împrumută, fie vinde o parte din firmă unor investitori. Multe afaceri de succes au pornit exact așa: cu o idee bună și cu banii economisiți de alții.
Ca pentru orice alt bun, analizăm această piață cu ajutorul cererii și ofertei. Piața pe care se întâlnesc cei care economisesc și cei care vor să se împrumute se numește piața fondurilor împrumutabile. Până acum am lăsat deoparte un element esențial: prețul. Prețul economisirii și al împrumutului este rata dobânzii. Când dobânda crește, oamenii economisesc mai mult, așa că oferta de economii este crescătoare. Când dobânda scade, împrumutul devine mai ieftin, așa că cererea de împrumuturi este descrescătoare.
Să luăm cifre ipotetice. Dacă un depozit vă aduce 2 la sută pe an, poate preferați să cheltuiți acum. Dacă vă aduce 8 la sută, fiecare leu pus deoparte crește mai repede, iar așteptarea merită. Pentru atelierul de mobilă e invers: la 8 la sută, multe utilaje nu mai sunt rentabile. În exemplul nostru, cele două curbe se intersectează la o dobândă de 5 la sută și la o sumă de 100 de miliarde de lei. Acesta este echilibrul pieței.
La fel ca în orice grafic de cerere și ofertă, curbele se pot deplasa. Dacă oamenii hotărăsc să economisească mai mult la orice nivel al dobânzii, oferta de economii se deplasează spre dreapta. Dobânda de echilibru scade, de la 5 la 4 la sută, iar suma împrumutată crește, de la 100 la 110 miliarde. Așa se explică, în parte, dobânzile scăzute din țările care economisesc enorm. În 2024, economisirea totală a Chinei, adică a gospodăriilor, firmelor și statului la un loc, a fost de aproape 43 la sută din PIB, iar a Coreei de Sud de circa 35 la sută.
Și cererea se poate muta. Dacă investitorii devin pesimiști, cererea de împrumuturi se deplasează spre stânga: dobânda scade la 4 la sută, iar suma împrumutată scade la 90 de miliarde. Dacă statul oferă o facilitate fiscală pentru investiții, cererea se deplasează spre dreapta: dobânda urcă la 6 la sută, iar suma crește la 110 miliarde. Atenție însă la costuri: o astfel de facilitate se plătește din bani publici și ajunge adesea și la proiecte care s-ar fi făcut oricum.
Piața fondurilor împrumutabile ne ajută să vedem imaginea de ansamblu: ce determină dobânzile și cât se împrumută într-o economie. Totuși, nu există o clădire anume în care se întâlnesc toți economisitorii și toți debitorii. Există multe piețe, pentru tipuri diferite de debitori și de creditori, și multe instituții care fac legătura: băncile, piața obligațiunilor, piața de acțiuni. În lecția următoare vedem ce fac, concret, băncile.
Testează-ți cunoștințele: Economisirea și împrumutul (6 întrebări)