Fluturașul de salariu: de la brut la net
Videoclipul nu pornește? Urmărește-l direct pe YouTube.
Tudor a primit oferta pentru primul lui job full-time: 6.000 de lei. S-a bucurat, a făcut planuri, apoi a primit primul salariu în cont. Erau mult mai puțini: ceva peste 3.500 de lei. Nu s-a strecurat nicio greșeală. Tudor a descoperit, ca mulți alții, diferența dintre salariul brut și salariul net.
Salariul brut este suma scrisă în contract. Salariul net este ce ajunge efectiv la voi. Între ele stau contribuțiile sociale și impozitul pe venit, pe care angajatorul le reține și le plătește statului în numele vostru. Ca să înțelegeți ce se întâmplă, luăm fluturașul de salariu linie cu linie.
Prima linie este CAS, contribuția de asigurări sociale, adică pentru pensie. Ea înseamnă 25% din brut. O parte din ea, 4,75 puncte procentuale din brut, merge în contul vostru personal de la Pilonul II, despre care vorbim în ultimul modul. Restul intră în sistemul public de pensii.
A doua linie este CASS, contribuția de asigurări sociale de sănătate. Ea înseamnă zece la sută din brut și vă dă dreptul la servicii medicale în sistemul public. Abia după ce se scad aceste două contribuții se calculează impozitul pe venit, tot de zece la sută.
Acum calculul lui Tudor, pe un exemplu ipotetic, fără deducere personală, ca să simplificăm. Din 6.000 de lei brut, CAS înseamnă 1.500 de lei, iar CASS 600 de lei. Rămân 3.900 de lei, care sunt baza impozabilă. Impozitul de zece la sută din această bază este de 390 de lei. Ce rămâne, adică 3.510 lei, este salariul net.
Deci, în acest calcul simplificat, din fiecare sută de lei brut ajung la Tudor 58 de lei și jumătate. Pentru pensie se duc 25, pentru sănătate 10, iar impozitul ia șase lei și jumătate.
Pe fluturaș mai poate apărea o linie: deducerea personală. Este o sumă care se scade din baza impozabilă, așa că reduce doar impozitul, nu și contribuțiile. Ea se acordă doar pentru salariile brute de până la un anumit plafon. Nu are o valoare fixă: e cea mai mare la salariul minim și scade treptat pe măsură ce brutul crește, până ajunge la zero la plafon. Valoarea ei crește dacă aveți persoane în întreținere. În plus, salariații sub 26 de ani au dreptul la o deducere suplimentară, aceeași pentru orice brut de până la plafon. Valorile actuale le vedeți pe ecran.
Fiindcă impozitul este de zece la sută, o deducere vă lasă în buzunar o zecime din valoarea ei. Tudor are 24 de ani și un brut sub plafon, deci în realitate primește ambele deduceri și un net cu aproximativ 78 de lei mai mare decât în calculul simplificat. Nu e o sumă uriașă, dar la primul job contează, așa că merită să verificați că apare pe fluturaș când aveți dreptul la ea.
Mai există un cost, pe care nu îl vedeți pe fluturașul vostru: angajatorul plătește în plus o contribuție asiguratorie pentru muncă, de 2,25% din brut. Pentru salariul lui Tudor, asta înseamnă 135 de lei. Costul total al firmei pentru acest post este deci 6.135 de lei, iar Tudor primește, în calculul simplificat, 3.510.
Aici apare o întrebare interesantă: cine plătește, de fapt, aceste contribuții? Legea spune că pe unele le datorează salariatul, iar pe una angajatorul. Economiștii fac însă diferența dintre cine trimite banii la stat și cine suportă costul. Asta se numește incidența fiscală.
Gândiți-vă așa: un angajator decide dacă angajează pe cineva comparând costul total al postului cu valoarea muncii. Pentru el contează cei 6.135 de lei, nu felul în care sunt împărțiți pe fluturaș. Dacă legea ar muta, ipotetic, o contribuție de pe salariat pe angajator, pe termen lung salariile brute ar tinde să se ajusteze, iar netul ar rămâne cam același.
Cine suportă mai mult depinde de cât de ușor se poate adapta fiecare parte. Firmele pot schimba numărul de angajați, tehnologia sau locul în care produc. Oamenii, în schimb, au nevoie de un venit și rareori renunță cu totul la muncă. De aceea, mulți economiști consideră că, în mare parte, contribuțiile pe muncă sunt suportate de salariați, prin salarii mai mici decât ar fi fost altfel. Proporția exactă diferă de la o piață la alta și rămâne o temă de cercetare.
De aici cade și un mit: „ce plătește firma nu mă privește”. Vă privește, pentru că acei bani fac parte din costul muncii voastre. Și nu uitați că o parte din contribuții rămâne chiar a voastră: cei 285 de lei care ajung lunar în contul de Pilon II al lui Tudor sunt economiile lui.
Regula de reținut: salariul vostru real este netul, dar munca voastră costă cât costul total al angajatorului. Când comparați oferte sau negociați, țineți minte ambele cifre.
Exercițiul de azi: luați un fluturaș de salariu, al vostru sau al unei rude care e de acord să vi-l arate. Găsiți fiecare linie despre care am vorbit și refaceți calculul. Apoi calculați ce procent din brut ajunge efectiv în cont.
În lecția următoare vedem ce se schimbă când veniturile nu vin dintr-un contract de muncă, ci din PFA, drepturi de autor sau aplicații de livrări.
Testează-ți cunoștințele: Fluturașul de salariu: de la brut la net (8 întrebări)