De ce unii câștigă mai mult
Videoclipul nu pornește? Urmărește-l direct pe YouTube.
Tudor a terminat facultatea acum doi ani. Câțiva colegi de-ai lui au găsit repede un job bine plătit, alții încă trimit CV-uri, iar unul lucrează într-un domeniu care nu are nicio legătură cu diploma. Au stat în aceleași bănci, au dat aceleași examene. De unde atâta diferență?
Prima idee a acestei lecții sună poate rece, dar vă ajută mult: salariul este un preț. Este prețul muncii voastre, iar el se formează, ca orice preț, din întâlnirea dintre cerere și ofertă. Cererea vine de la angajatorii care au nevoie de anumite competențe. Oferta vine de la toți oamenii care au acele competențe și caută de lucru.
Când multă lume vrea o competență și puțini oameni o au, salariul urcă. Când o competență e ușor de găsit, salariul rămâne jos, oricât de grea ar fi munca. De aceea nu efortul în sine stabilește plata, ci cât de rar și cât de valoros este ce oferiți pentru cei care vă plătesc.
Ce anume oferiți? Economiștii îl numesc capital uman: cunoștințele, abilitățile, experiența și chiar obiceiurile care vă fac productivi. Îl construiți la școală și la facultate, dar și la primul job, în proiecte personale, în voluntariat sau învățând singuri. Spre deosebire de o mașină, capitalul uman nu se uzează când îl folosiți. De obicei crește.
Diploma contează. În multe țări, inclusiv în Europa, absolvenții de studii superioare au, în medie, un șomaj mai mic și câștiguri mai mari. Dar o diplomă nu garantează un loc de muncă bun. Contează domeniul ales, competențele pe care le adăugați singuri și felul în care piața le apreciază când terminați.
Piața muncii nici nu stă pe loc. Gândiți-vă la generația bunicilor: mulți au intrat într-o uzină după câteva luni de calificare și au rămas acolo zeci de ani. România a trecut de atunci de la marile combinate industriale la birouri, servicii și firme de tehnologie. Azi, cele mai multe anunțuri bune cer lucru cu date, cu programe și cu alți oameni.
Un motor important al schimbării este tehnologia. Aici ajută o distincție simplă: sarcini de rutină și sarcini care nu sunt de rutină. Sarcinile de rutină se pot descrie pas cu pas, ca o rețetă, deci pot fi preluate de o mașină sau de un program. Sarcinile care cer judecată, creativitate, negociere sau grijă față de oameni sunt mult mai greu de automatizat.
Tehnologia poate înlocui munca, dar o poate și completa. Un contabil care stăpânește bine programele lucrează mai repede și poate servi mai mulți clienți. Pentru el, tehnologia crește valoarea muncii. Întrebarea utilă pentru voi este: în meseria care vă atrage, tehnologia vă ia locul sau vă dă unelte mai bune?
Al doilea motor este globalizarea. Multe servicii se pot face azi de oriunde: programare, contabilitate, asistență pentru clienți. România a câștigat din asta, pentru că firme din alte țări au deschis centre de servicii la București, Cluj, Iași sau Timișoara. Dar aceeași logică funcționează și invers. Dacă munca voastră se poate face la fel de bine de la distanță, concurați cu oameni din alte țări.
Globalizarea mută și oameni, nu doar servicii. Mulți români lucrează în alte țări ale Uniunii Europene, iar asta schimbă oferta de muncă de acasă. În unele meserii, plecările au făcut ca specialiștii să fie mai greu de găsit, iar salariile au urmat.
Al treilea factor ține de reguli. Unele meserii cer o licență sau o autorizare: medicii, avocații, notarii, farmaciștii, electricienii autorizați. Licențierea are un scop bun, protejarea clienților de lucrări proaste sau periculoase. Are însă și un efect mai puțin vizibil: limitează numărul celor care pot intra în meserie. Iar o ofertă limitată înseamnă salarii mai mari pentru cei din interior și prețuri mai mari pentru clienți.
Pentru voi, asta are două fețe. Dacă intrați într-o profesie licențiată, bariera vă protejează. Dacă vreți să intrați și condițiile sunt grele sau arbitrare, bariera vă costă ani. Merită să întrebați, înainte să alegeți: cine decide câte locuri sunt și pe ce criterii?
Iată regula de reținut: câștigați mai mult când oferiți ceva cerut și greu de găsit. Nu e o regulă despre cât de mult munciți, ci despre unde vă puneți munca. Când vă alegeți drumul, treceți-l prin cinci filtre.
Primul filtru e oferta: cât de aglomerat e domeniul? Al doilea e cererea: cine are nevoie de aceste competențe și cât plătește pentru ele? Al treilea e tehnologia: vă ia locul sau vă face mai buni? Al patrulea e distanța: concurați doar cu oameni din orașul vostru sau cu lumea întreagă? Ultimul filtru sunt regulile: meseria cere o licență și cât vă costă ea, în bani și în ani?
Probabil ați auzit sfatul „fă ce-ți place și banii vin singuri”. Pasiunea contează, pentru că vă ajută să rezistați și să deveniți foarte buni. Dar piața nu plătește pasiunea, plătește ce caută alții. Cel mai bun loc este acolo unde ce vă place se întâlnește cu o cerere reală.
Ca reper, pe ecran vedeți salariul minim și câștigul salarial mediu din acest an. Între ele, și mult peste ele, se întind diferențele despre care am vorbit.
Exercițiul de azi durează zece minute. Alegeți trei domenii care vă interesează. Căutați anunțuri de angajare pentru posturi de început și notați salariile oferite, acolo unde apar. Notați și câte anunțuri găsiți. Numărul lor vă spune ceva despre cerere.
În lecția următoare privim studiile ca pe o investiție: ce costă cu adevărat anii de facultate și ce aduc înapoi.
Testează-ți cunoștințele: De ce unii câștigă mai mult (7 întrebări)