Inflația: taxa pe care n-o votează nimeni
Videoclipul nu pornește? Urmărește-l direct pe YouTube.
Poate vă amintiți cât costa o shaorma sau un bilet la film acum câțiva ani. Poate părinții voștri vă spun că pe vremea lor un salariu „ajungea pentru mai mult”. Nu e doar nostalgie. Același leu cumpără azi mai puțin decât cumpăra ieri. Fenomenul se numește inflație.
Inflația este creșterea generală și susținută a prețurilor. Nu e vorba de un singur produs care se scumpește, ci de prețurile în ansamblu. Ca s-o măsoare, Institutul Național de Statistică urmărește în fiecare lună prețurile unui coș mare de bunuri și servicii pe care le cumpără o gospodărie obișnuită: alimente, chirii, energie, transport, haine, servicii. Costul acestui coș, comparat cu cel dintr-o perioadă anterioară, formează indicele prețurilor de consum.
Cealaltă față a inflației este puterea de cumpărare: câte lucruri puteți cumpăra cu un leu. Când prețurile cresc, puterea de cumpărare a banilor scade. Rata anuală a inflației, adică cu cât s-au scumpit prețurile față de aceeași lună de anul trecut, se schimbă des. Valoarea actuală o vedeți pe ecran.
Să ne uităm la o perioadă mai lungă. De la sfârșitul lui 2019 până în vara lui 2026, prețurile din România au crescut, cumulat, cu aproximativ 65%. Altfel spus, ce costa atunci 1.000 de lei costă azi cam 1.650 de lei. Iar 1.000 de lei ținuți sub saltea din 2019 cumpără azi cam cât cumpărau atunci aproximativ 600 de lei. Au pierdut, în tăcere, cam patru zecimi din valoare.
Aici intră o distincție esențială: nominal versus real. Valoarea nominală este cifra pe care o vedeți. Valoarea reală este ce puteți cumpăra cu ea. Să presupunem, ipotetic, că un salariu a crescut din 2019 de la 3.000 la 4.500 de lei. Nominal, e o creștere de 50%. Dar dacă prețurile au crescut cu 65%, acest salariu cumpără azi cu aproximativ 9% mai puțin decât în 2019. Banii sunt mai mulți, dar valorează mai puțin.
De unde vine inflația? Prețurile pot sări temporar din multe motive: o recoltă proastă, energia mai scumpă, o taxă nouă pe consum. Dar o creștere generală care durează ani de zile nu poate continua fără ca banii din economie să crească mai repede decât cantitatea de bunuri și servicii produse. Mai mulți bani care urmăresc aceleași lucruri împing prețurile în sus.
Cine creează banii? Banca centrală și, prin credit, băncile comerciale. Și ce rol au deficitele publice? Când statul cheltuiește constant mai mult decât încasează, poate împinge prețurile în sus pe două căi. Prima: cererea totală crește mai repede decât poate produce economia. A doua: deficitul ajunge să fie acoperit, direct sau indirect, cu bani nou creați. De aceea, în Uniunea Europeană, băncile centrale nu au voie să finanțeze direct statul. Un deficit nu duce automat la inflație, dar deficitele mari și persistente sunt unul dintre motoarele ei frecvente. Nu e o poveste despre un anumit guvern sau partid. Este un mecanism economic, observat în multe țări și în multe epoci.
De aceea, mulți economiști numesc inflația o taxă ascunsă. Nu e votată de nimeni, nu apare pe fluturașul de salariu și nu are formular la ANAF. Și totuși, mai ales când e mai mare decât se aștepta lumea, transferă putere de cumpărare de la cei care țin bani sau au economii în lei spre cei care au datorii, inclusiv spre stat, care este cel mai mare datornic. Este un exemplu clasic de cost al deciziilor publice pe care îl plătim fără să-l vedem. Și îi lovește mai tare pe cei cu venituri mici și pe tineri, care țin de obicei bani în cont, nu în case sau acțiuni, ale căror prețuri tind să crească odată cu inflația.
Un mit vechi: banii la saltea sunt în siguranță. Sunt în siguranță de hoți, poate, dar nu de inflație. La fel, un cont care plătește o dobândă mai mică decât inflația vă face, an de an, puțin mai săraci, chiar dacă cifra din aplicație crește. Pentru economiile voastre, întrebarea corectă nu este „cât am?”, ci „cât pot cumpăra?”. Despre cum vă protejați economiile vorbim în modulul despre economisire, iar pentru salariu, întrebarea de pus la negociere este dacă a crescut în termeni reali.
Regula de reținut: gândiți în termeni reali. Nu contează doar câți lei aveți, ci ce puteți cumpăra cu ei.
Exercițiul vostru: alegeți o sumă din 2019, de exemplu banii de buzunar, o bursă sau un salariu. Înmulțiți-o cu 1,65. Rezultatul vă arată aproximativ de cât ați avea nevoie azi ca să cumpărați aceleași lucruri. Comparați apoi cu ce primiți acum.
Știm acum ce sunt banii și ce le mănâncă valoarea. În lecția următoare vedem cine face ce în sistemul financiar și cine îi supraveghează pe cei care ne țin banii.
Testează-ți cunoștințele: Inflația: taxa pe care n-o votează nimeni (7 întrebări)